YP1WFF în YOFF-004 Aventurile din Parcul National Cheile Bicazului - Hãsmas 2010

De ceva timp urmãresc diferite statii, din diferite tãri, cu sufixul special WFF. Apoi am vãzut cã si în YO existã asa ceva. Întrucât era în pregãtire expeditia în Parcul Natural Portile de Fier l-am contactat pe amicul Ovidiu YO2DFA sã mã lãmureascã ce este cu aceste parcuri. Mi-a explicat ce era necesar, dar mi-a recomandat pe omul cel mai în mãsurã sã mã ajute - YO3JW. Cu “bagajul” plic de cunostinte am început sp analizez posibilitãtile de a activa un parc mai accesibil pentru brasoveni: si am gãsit un parc care nu mai fusese activat pânã în acel moment: Parcul National Cheile Bicazului-Hãsmas referintã YOFF-004. Aflatã la 178 km de Brasov, la statiunea Lacul Rosu, unde am hotãrât sã campãm, se poate ajunge în conditii bune de parcurs cu masina. Toate acestea le-am discutat si hotãrât împreunã cu alti doi “pensionari din secolul trecut”: Dezso YO6UO, Victor YO6MP si subsemnatu, precum si cu un viitor pensionar : Doru YO6CHB. Initial a mai fost vorba de încã doi tinerei dar care, din diferite motive au renuntat. Dupã ce am stabilit cu YO3JW folosirea indicativul YP1WFF pentru intervalul 19 - 21 martie a.c. am început pregãtirile. Trebuie sã specific cã încã de la început am fãcut o GRAVÃ greseala: nu am tinut cont, cu toate cã stiam acest lucru, de locatia unde este situat Lacul Rosu si de anotimpul în care eram. Lacul Rosu se aflã la altitudinea de 990 metri, efectiv înconjurat de munti înalti de peste 1500 metri. Dar ce le pãsa tinerilor din noi de acest lucru? Am asternut pe hârtie tot ce consideram necesar cã ne va trebui, YO6MP a perfectat toate demersurile pentru asigurarea transportului, a cazãrii si a mesei . Si iatã-ne în dimineata zilei de 19 martie urcati într-un microbuz de 6 persoane împreunã cu toate materialele, ca pentru o expeditie DX de douã sãptãmâni. Drumul pânã în statiunea Lacul Rosu, acceptabil (în lipsã de altul mai bun, evident) Dupã patru orede mers, cu 300 metri înainte de centrul statiunii, am pãrãsit soseaua intrând pe un drum, daca se poate numi asa, acoperit cu zãpadã moale amestecatã cu apa, iar sub ea gheatã. Trebuie sã amintesc ca acest amestec era de 25-30 cm grosime. Cât am mers, aproximativ o sutã de metri în coborâre totul a fost OK, apoi ne-am apropiat de un podet deasemeni acoperit cu acelasi strat de zãpadã, pe sub care se scurgea apa din lac. Putin dupã jumãtatea podetului motorul masinii s-a oprit; la încercãrile lui Victor de a porni motorul, masina derapa câte putin spre partea dreapta a podetului, parte spre care era înclinat. Am coborat toti din masinã, si am constatat cã mai erau zece centimetri si roata din fatã dreapta pãrãsea podetul. Ne-a ars totusi de glume: noi ca noi, dar dacã transceiverele intrau la apa? În fata noastrã la aproximativ douã sute de metri era clãdirea pãstrãvãriei; s-a fãcut rost de acolo de o lopatã si am început degajarea podetului de acel amestec ucigãtor pentru rotile masinii precum si cu câtiva metri mai departe, întrucât drumul urca în pantã. Am mai pus niste crengi uscate sub roti si cu chiu cu vai am reusit sã scãpãm de podet si cu ceva ajutor din spate sã ajungem la pãstrãvãrie. De la pãstrãvãrie pânã la cabana unde urma sã stãm mai erau aproximativ 300 metri într-o panta mai abrupta ca cea de pânã acum si ca urmare toate încercãrile de a o urca cu masina au fost zadarnice. Era deja ora 14, soarele stralucea dar fãrã spor, temperature 4, 5 grade C. Am parcurs pe jos, prin aceeati compozitie de zãpadã cu apã si gheaãa, drumul pânã la locatie unde cabaniera ne astepta fiind informatã de sosirea noastrã. Trebuie sã specific cã atmosfera din cabanã a atenuat în mare mãsura nervii acumulati pe parcursul celor 500 metri din sosea pânã la cabanã. Fãrã multe comentarii, dupã mine o cabanã de 3 stele foarte frumoasã si cãlduroasã. Dupã ocuparea camerelor, fiecare cu câte douã paturi si grup sanitar propriu, am început calvarul transportului tuturor materialelor din masinã la cabanã. Soarele cobora spre asfintit când am terminat si am pornit la studierea terenului propice pentru amplasarea antenelor. Cu regret trebuie sã spun cã a fost imposibil sã gãsim un loc acceptabil . Toatã configuratia terenului era în pantã, acoperitã cu cel putin o jumãtate de metru de zãpadã.În fata intrãrii în cabanã, care este construitã la aproximativ zece metri de malul lacului, zapada se ridica la doi metri. Asa cã am renuntat la exteriorul cabanei si am constatat cã pe terasa cabanei am putea instala o verticalã putin înclinatã între doi brazi de 30 metri. Am reusit instalarea cu ceva efort, verticala are 10 metri si un suport de sustinere greu. Antena este industrialã de tip militar si am acordat-o automat cu un AH4, functionând de la 80 la 10 m. S-a tras coaxialul prin fereastra deschisã putin, la un transceiver IC706MKIIG de unde urma sã se lucreze în fonie. Pentru lucrul în cw am ales o locatie la etaj de unde am aruncat un fir de aproximativ 20 m peste crengile brazilor a cãrui capãt ajungea la 1 metru de apa lacului înghetat pe aproximativ 90% din suptafata. De aici am lucrat cu un transceiver FT 897 acordând lw cu un AT. Tot aici am folosit un laptop cu programul UcxLog. Am început lucrul în cw, a mers un timp dar radiofrecventa, cu toate mãsurile pe care le-am luat, a fãcut imposibilã lucrul cu laptop, fiind nevoiti sa trecem la lucrul de “sisif”, cu manipulatorul HI! si tastând legãturile în laptop. Vineri ne-am culcat mai devreme, asta însemnând ora 24, pentru a fi odihniti la concursul Russian DX contest. În concurs s-a lucrat cam tot ce s-a auzit, dar numai în 40 m, realizând 217 legãturi în mod mixt, cu 37 de entitãti si 33 oblasturi cu un punctaj de 96110 puncte. O fi putin, o fi mult ? eu zic cã fatã de conditiile vitrege de antrene in care am lucra, mai mult nu se putea. În afara concursului deasemeni s-a lucrat în cw si ssb în alte benzi realizând entitãti din trei continente. În total am realizat ceva peste 600 legãturi. Deci cu totul peste 800 ! Dupã concurs a început din nou calvarul strângerii si transportul materialelor la masinã; datoritã încãlzirii ceva a vremii si topirii putin a zãpezii de pe drumul spre cabana masina a putut urca cam la 50 metri de cabanã; totusi o mare diferentã, nu au mai fost 250-300 metri HI! Drumul spre întoarcere pânã la sosea a fost mai accesibil, podetul nu mai avea zãpadã de acum douã zile, dar în continuare drumul, de astã datã urca în pantã si a fost nevoie de puterea a trei pensionari sã scoatem masina în sosea. De acolo totul a fost floare la ureche! Una peste alta am fost multumiti de ce am realizat cu YP1WFF activând pentru prima oarã YOFF-004. Poate pe viitor realizãrile vor fi mai bune. Toate bune si multe succese tuturor care vor activa parcurile YOFF. Dan ZALARU YO6EZ